Știu, știu... nu, n-am murit, nu am gripa porcină. În primu rând ăsta cred că o să fie cel mai lung post pe care-l scriu vreodată... nici măcar nu știu cui. În al doilea rând să vă dau o introspectivă în schimbările de p-aici (nu că nu v-ați fi dat seama și singuri, Doamne ferește... voi nu sunteți din ăia, voi este oameni culți): prima schimbare... wow, am schimbat aspectul (template-ul mai pe englezește). Nu mai spune! Ba da... chiar l-am schimbat. Booon. Ce-ai mai făcut mă-ntrebați voi? Păi uite, am scăpat de AdSense. Deștepți fură băieții ăia care au băgat ad-uri care au noimă în context, da nu prea mere la un blog pe care l-a vizitat nici 200 de oameni. Și nu zic numai de AdSense... orice reclamă. Dacă n-aveți cel puțin 1000 de vizitatori zilnic, hai la două zile, nu se merită să sacrifici aspectul pentru bani. Și măcar de-ar fi nu știu ce sume. Eu, sincer, în două săptămâni de reclame am reusit să strâng fabuloasa sumă de... pariu că nu ghiciți... $0,74. APROAPE două franzele. Am spus asta cu riscu ca Daniel să-mi ureze un "Ți-am zis eu..." Alte lucruri mărunte... caseta de search sper să fie folositoare mai în colo, când o să am mai mult postări (nu de alta da arată bine...) și o casetă cu "Labels" pe care n-o vedeți pentru că n-am etichete.

Booooon. Acu' c-am terminat cu asta... următoarea problemă. Văd că e la modă acuma și pentru că suntem tari și-n efectu de turmă, vedeți voi ce scriu un paragrafu' următor (tre sa pun poza undeva).


Așa. Deci împreună cu colegii mei iubiți am demarat un proiect îndrăzneț. Să facem cel mai musical tare, cât și singurul până acuma din liceul nostru iubit. Eu sunt ăla din spatele scenei care stă drept legătură între două cabluri de 220. Sunetistul mai pe scurt. Mai sunt actorii noștri iubiți, să ne trăiască, scenariștii, fără de care nu făceam nimic. Și, desigur, capu' la piesă, Daniel, care s-a ocupat de toate și a țipat la toată lumea. Numele lor le vedeți sus. Ce să mai lungim vorba... a fost o piesă foarte frumoasă până ne-am apucat noi de ea. Și, numai de-al dracu, nu-i dăm drumu. Oricum, în ciuda zilelor în care singuru lucru care mergea bine era ceasu și ăla mai cu rateuri, sperăm să iasă ceva mișto. Dacă vreți să vă dați cu părerea și cu privirea, în amfiteatru, miercuri, 28.10.2009, la ora h=12:00.

P.S. Pe lângă mulțumirile de rigoare actorilor, sceneriștilor, mașiniștilor etc., țin să mulțumesc doamnei profesoare Jar și mai ales Centrului Cultural Dunărea de Jos pentru sonorizarea pe care încă nu ne-au dat-o da' au promis.

P.S.2 Îmi cer mii cât și milioane de scuze... v-am indus în... eroare. Cel care mi-a dat afișul (nu spun cine ca se supară Daniel) mi-a dat o versiune veche, de pe vremea când piesa era la ora 11. NU! Piesa este la ora 12, nu cum scrie pe afiș și la sfârșitul postului meu (nu se mai vede că am corectat).

Știu că ultimul post tot despre asta a fost dar nu puteam să nu pun și chestia asta. Am vorbit despre părinții inteligenți care se laudă cu orice chestie pe care a făcut-o copilul lor de sub un an. Credeți că ultima poveste a fost amuzantă... stați până o vedeți pe asta. Începe cu un băiețel micuț cu energie, "parcă dimineața bea lapte cu energizante". Într-o zi ai lui s-au gândit să-i schimbe scutecul. Ulterior, au lăsat scutecul (murdar) pe masă, lângă băiețelul respectiv. Mama a plecat din cameră. Când se întoarce... ce vede ea? Băiețelul "l-a desfăcut și era cu mâinile murdare, ducând și la guriță". Povestea se încheie cu replica inteligentă "Se zice că aduce noroc." Eu, sincer, n-am cuvinte. Dar pot presupune ce s-a întâmplat. Probabil copilul respectiv s-a uitat la prea multe talk-show-uri și ce se gândii el? "Bă, ăștia cred că au mult noroc de-i vede o țară-ntreagă. Probabil nu se mai satură. Da ce, io-s mai prost sau cum? Ia sa gust și eu, poate am noroc la gagicile de la creșă." Zis și făcut. Plodu' începe să se-n frupte din produsul autohton. "Phoai", zice "acuma o sa mă bag cu tipa aia mișto... mâine împlinește 8 luni. A mea e! Dacă e cuminte îi arăt secretu'." După cugetări mai îndelungi: "Bă, dacă o să aibă noroc la tipu ăla de 9 luni? Mai bine țin pentru mine."
Cu asta, am încheiat rubrica de azi, "Părinți inteligenți povestind publicului". Pot zice chiar că am atins apogeul, orgasmul, chiar climaxul rubricii.
Un singur lucru e bun la povestea asta. De obicei lumea desface eticheta de pe Tedi, DUPĂ ce bea conținutul. Așa se explică de ce n-a dat faliment în primele două zile. Eu unul mi-aș pierde toată pofta. Măcar am aflat secretul norocului.

Ah, copchiii inteligenți din ziua de astăzi. Și părinții lor dacă tot veni vorba. Am observat că majoritatea părinților de copii mici din ziua de azi, ar face orice, numai, numai să audă toți de el. Nu se lasă dom-le până nu îi știu nea' Ion și Mărie numele pe de rost la copil. Prin urmare, campaniile gen "TEDI ÎȚI FACE COPILUL VEDETĂ" au mare succes. Drept exemplu putem lua povestioara de azi, "Eta Eta". Titlul spune tot, sau nu. În orice caz, citim mai departe. "La bunica [...] lustră [...] jucărie și am învățat-o că acolo e uța-uța sau eta-eta cum zicea ea." Io înțălăsăi de-aici-șa, că bunica fetiței (după numele pe care nu l-am divulgat mi-am dat seama) are agățat nu știu ce de lustră și tipa-i zice eta-eta. Mai departe. Ni se spune că într-o zi cu soare, un băiețel a vrut să sară dintr-un copac dar pantalonii i s-au prins de-o cracă și a rămas acolo. Apoi fetița respectivă s-a uitat la băiețelul pendulând și a început să cânte eta-eta. Mama începe să râdă. Povestirea se încheie cu "ÎN VIZIUNEA EI TOT CE SE HÂȚÂNĂ E ETA-ETA". În primul rând, sunt sigur că este foarte entuziasmant să ai o fetiță/băiețel, dar părinții ar trebui să se mai abțină. Sunt sigur că copilul dumneavoastră este inteligent dar faptul că a apăsat pe butonul de la telecomandă în timp ce dormea sau că a mers cu 2 zile mai devreme decât media. Eu mi-am tăiat o felie de cozonac la câteva luni și Premiul Nobel încă îmi lipsește din bibliotecă. În al doilea rând singurul lucru deosebit la această "aventură" este că e printre singurele care au ajuns pe sute de mii de etichete de suc, restul au rămas în familie. Și ca să închei, dacă toți părinții o să se tot laude cu copilașii lor, în curând o să îi compare. Și rezultatele de la aceste comparații s-ar putea să stârnească reacții deloc plăcute, în spiritul zicalei "Să moară și capra vecinului."

P.S. Mersi dnk pentru eticheta. (chiar dacă nu-ti amintești ca mi-ai dat-o)

La mulți ani! Blogul meu a împlinit frumoasa vârstă de 200 de vizualizări. Cu acest prilej cu totul special cât și deosebit, NU voi scrie despre ce scriu de obicei. Azi, deși am avut parte de destulă inteligență în jur, voi scrie un mic tutorial, cum se vede mai sus.
1. Trage aer adânc în piept.
2. Viața e frumoasă. Oricât de nesimțit e ăla de la coada de la magazin, oricât de surdă e vânzătoarea, oricât de multă inteligență te-ar pocni, ține minte că asa e frumusețea vieții. Cât de plictisitor ar fi ca toți să fie amabili, cu toate simțurile și doctori în tot (mai ales psihologie)?
3. Totul e în mintea ta. Asta se poate interpreta în mai multe moduri. Poți ori să-ți spui "asta nu mi se întâmplă mie... mi se pare", ori să îl înjuri pe respectivul de juma' de biblie. Crede-mă... e mai bine pentru tine decât s-o faci cu voce tare.
4. Dansează. Cum ne învață comedia Basketball, "Do the happy dance!" Creează un dans, mișcare, frază pe care s-o repeți și să te calmeze, cu măcar să-ți ia gândul de la problemă.
5. Vicii. Deși în general nu este prea indicat să fumezi sau să bei alcool sau cafea, o poți face în cazuri extreme. Dacă n-ai fumat niciodată, primele fumuri te vor ameți și calma. Repet, doar în cazuri extreme. Nu mă consider responsabil dacă vi apucați de fumat sau băut.
6. Dacă nu merge nimic, pregătește-te să prinzi muștaru imediat după ce sare. Pentru că va sări sus...

P.S. Răspuns la leapșa lu' DIM, dau mai departe lui Alexzya.

P.S. 2 Ăsta a fost un post la comandă. Oricum, poate o fi singuru cu adevărat folositor.

Am ajuns și aici. Primul post din luna octombrie, cât și cel de-al 11-lea post de pe blog. Azi vreau să discut despre un lucru pe care-l consider foarte important. Cred ca toți am auzit de Phishing. E chestia aia cu mail-urile false pe care le trimit unii ca să-ți afle numărul de card și pinul, sau alte informații perosnale. Treaba e că băieții ăștia sunt așa inteligenți de nici nenea Hawking nu se compară. Eu nu am un cont la nicio bancă. Nici nu-mi trebuie... toți banii de care am nevoie sunt la ai mei. Cu toate acestea, primesc intr-o zi un mail de la Raiffeisen. Îl deschid. Îmi cerea să scriu într-o pagină web (pagină ștearsă de mult) numărul contului meu și pinul, în vederea setării unui nou sistem de securitate la Raiffeisen Online. Așa o fi, dacă zic ei... După un timp, alt mail. Contul meu a fost blocat după 3 incercări greșite de autentificare. Mai jos scria că tipu' care cică a vrut să-mi spargă contu, a zis că e din Ungaria. Și de data asta trebuia să-mi dau numărul și pinul.
Mă rog. Oricum, ăștia se mișcă la viteza luminii, în sensul opus rotației Pământului. Sub sigla băncii scrie 2006, deși mai sus, mi se aduce la cunoștință că tentativele de autentificare au fost in august 2009. Ne-am dat în aia-a mă-sii cu viteza asta. Și mai e ceva. Jos de tot scrie că "Any views or opinions expressed are solely those of the author and do not necessarily represent those of P B Bennett & Sons.", adică "Orice punct de vedere sau opinie prezentată mai sus, este strict părerea autorului și nu reprezintă in mod obligatoriu aceea a P B Bennet & Sons." Ăștia cine mai sunt? Nenea Bennet și plozii?
În fine... mi se pre absolut incredibil cu poți face o pagină web falsă, trimite mailuri false la zeci, sute, mii de adrese și să faci greșeli ca un om care trebuie să gândească îndelung până să inspire? Lasă-tede meserie, prietene... nu-ți iese.