Multă lume spune că noi deținem cele mai... dezvoltate înjurături. Ce-i drept, cam așa e. Nu sună bine în engleză sau germană sau chiar franceză când spui cuiva "*%* *^&% **&" sau îi propui să meargă "&^ (&%@$ )&%$@" sau chiar să "*%$ *^&% &^%$". Nu. Desigur, există n variații ale acestor "vorbe". Ultima am auzit-o de curând, pe stradă (scuzați... prietenul meu a auzit-o). Aceasta sună cam așa: "Mă-ta-i mă-ta!" Corect! Mă-sa-i mă-sa, deci, nu poate fi altcineva decât... ați ghicit: mă-sa. Dar, dacă mă-sa-i mă-sa, vine întrebarea: "Cine-i tas-su?" După cercetări îndelungate și studiul arborelui genealogic, plus și mai multe cugetări, vom ajunge inevitabil la concluzia că: tas-su-i tas-su. Phiu... hai să mai luăm o pauză de la atâta gândit că deja miroase-a ars.