Bine, bine, recunosc! Azi am făcut un lucru de neimaginat. Nici nu pot vorbi despre asta. Am... am mers cu autobuzu fără bilet. Groaznic! Acum serios, în Galaţi, dacă întâlneşti 10 controlori la suta de călătorii e mult. Eu am avut ghinionu' azi. Mă duceam acasă şi n-am avut de unde să iau bilet. Am zis că merită riscu'. Aşa că am urcat în autobuz. Totu părea normal până când un domn cu ecuson de Transurb vine clătinându-se pe culoar. Voi face o descriere succintă: era înnalt, cu păru oarecum creţ (deşi avea două fire pe trei rânduri în cap), roşu la faţă şi nu se prea putea ţine pe picioare. Pe scurt arăta praspăt venit de la birt. Dar cine suntem nou să judecăm? Se dă jos de pe scaun...controlează tăcut bilete/abonamente. Eu îmi pregăteam numărul cu "Ştiţi, mi-am uitat biletu/abonamentu'..." Tocmai când mă prefăceam că scotocesc după bilet, controloru' trece pe lângă mine şi nici măcar nu mă bagă-n seamă. Ba mai mult, era să dea peste mine. Practic, nu existam pentru el. Mă gândesc eu "Bă, poate mă întreabă de sănătate când se întoarce". Nimic. Apoi, am făcut ceva ce cam regret. Am coborât la următoarea staţie sub gândul "Hai să nu-mi forţez norocu'." Apoi m-am gândit... tot coboram aici dacă îmi cerea biletu'/abonamentu. Ce rost a mai avut norocu, atunci? Oricum, am avut o zi inteligentă.