Iaca că-ncepură și concursurile... olimpiada de engleză, concursuri de mate și... ChimeXpertul. Pentru ca am fost obli... asta, curios să văd cum e la concurs. Azi este prima serie. Normal că orice elev conștiincios se duce pe site încă de pe-acuma, numai ca să fie printre primii care văd subiectele. Normal că, nu știu cum se face că tocmai atunci te pălește foamea. Nu face nimic. La concursul "Răzbunarea cepei" de la BurgerKing, puteți câștiga numeroase premii și, din câte am înțeles, trebuie să mănânci. Boooon, ai rezolvat cu foamea. Dar ce te faci dacă dupaia, în timp ce tu lecturezi atent întrebarea numărul 3, îți sare pe fereastra un nene cu-o sabie? Băi, ce chestie... Însă, azi ai noroc deoarece tocmai te uiți mai jos de la anunțul cu ceapa, că dai imediat de "Ascute-ți sabia!". Din păcate, acest anunț se potrivește dacă respectivul nene sare pe un anumit tip de fereastra, deoarece anunțul este pentru un MMORPG. Așa. Acu' ești tare-n sabie, trebuie musai să agăți niște gagici. Da, dar cum? Păi ne învață un nene care ne promite că după ce-i dăm lui X lei, el ne dă un curs și dacă nu mere, primim înapoi suma de X lei. După părerea mea, ar fi mult mai ieftin și mai sigur să apelezi la numeroasele servicii de dame de companie. Ai atras gagici, multe. Ce te faci, că după câteva luni/câțiva ani, poate se naște vre-un plod, doi. Ei, atunci, dacă încă n-ai terminat de uitat pe site-ul ChimeXpert, citești mai jos și vezi... Pampers: o lume care așteaptă să o descoperi. Mă rog... tu și plodul/plozii tăi. Acum, după ce ai mâncat, ai demonstrat cât de capabil ești în luptă cu sabia, ai agățat multe gagici, ai făcut niște plozi și ai avut grijă ca aceștia să nu-l urmeze pe băiețelul norocos de acu' câteva posturi și după ce probabil, în sfârșit, ai terminat de rezolvat subiectele de la ChimeXpert, meriți să te uiți la televizor, mai exact la Arta supraviețuirii în jurul lumii Discovery, de luni până vineri de la ora 20:00. Vizionare plăcută.

Țin să vă anunț că am găsit felul de mâncare turcesc, kur. Mai jos este o poză (mersi Radu). Vai ce kur apetisant...

Bine ați venit la rubrica de bucătărie... astăzi avem un preparat absolut special, cum demonstrează şi imaginea, Kururi cu spanac şi brânză. La un preț absolut special: numai 3 lei/buc. Acuma, încă nu ne-am hotărât dacă să taxăm pe bucă sau pe bucată. În schimb, suntem absolut convinși de conținut. Nu-s kururi de-alea naşpa, umplute cu toate căcaturile. Nu. Ale noastre sunt cu spanac (selecționat cu grijă din cele mai bune plantații), cât şi cu brânză (selecţionată cu grijă din cele mai bune vaci). De asemenea, pútem face și la comandă, cu gem, cu jelé sau chiar cu lapte (de vaca, oaie, capră sau boi că este destui pe lume... ma rog, și vaci sunt). Așa că vă urez bon apetit și să nu cumva să Doamne ferește să vă stea-n gât kururile.

P.S. Acuma mă gândeam că kururi se referă la porții întregi, așa să vom taxa 3 lei/buc și de 1,5 lei/ bucată.

Probabil asta este a enșpea oară când auziți de asta, dar, cum nu a mai apărut pe niciun blog pe care-l știu, mă simt nevoit să fac un pas în față și să vorbesc despre... gripa porcină. Da, gripa nouă, virusul A/H1N1. Oricum i-ați spune, tot dracu' 'ăla e. Alături de gripa aviară, este boala care a infectat toată lumea prin mass-media, mult mai repede decât a făcut-o de la om la om. Ca orice om cu fotoliu la cap, m-am informat și io de gripa asta, că prea se face tam-tam. Deci, citim pe crucearosie.ro așa: că este o infecție respiratorie acută a porcilor, că morbiditatea e mare și mortalitatea mică (adică este mult mai mulți bolnavi decât este morți), că aparțin subtipului așa... etc. A, să vedeți. Al dracu' porci pot avea mai multe virusuri gripale o dată. În acel caz, virusurile fac se... asta, se combină și iese altă tâmpenie.

Luăm următorul caz: veniți acasă și dați buzna la pachetul cu șervețele, care devine leoarcă după folosire. Apoi, dați buzna în baie, unde vă așezați pe WC și stați cu capul peste chiuvetă. Dupaia, oboseala devine mult prea mare pentru a vă mai putea mișca. Depășiți totuși momentul și vă deplasați la frigider, de unde, cu greu (din pricina faptului că vă tușiți plămânii afară, deși sunteți nefumător) scoateți niște friptură (probabil de porc, ca să fie la subiect), dar sunteți inapt să o nimeriți cu furculița, darămite s-o tăiați cu cuțitul. În cel mai rău caz, veți încurca tacâmurile, astfel înjunghiind friptura cu cuțitul și scărpinând-o cu furculița. A, și să nu uit. Dacă Apatermu' v-a oprit căldura și afară temperatura în grade celsius tinde spre 0 (respectiv 273,15 Kelvin sau 32 grade Fahrenheit), dar în schimb transpirația dumneavoastră picură pe jos, dacă se întâmplă asta însoțit de celelalte chestii de mai sus, sunați de urgență medicul, pentru a vă putea da o consultație prin telefon. Atenție! Nu, in niciun caz, nu mergeți în persoană la medic, deoarece vor mai fi câteva zeci de persoane acolo.

Restul... știți de la TV, nu mă mai chinui să istorisesc. Dacă totuși nu aveți posibilitatea de a privi televizorul, puteți intra pe www.crucearosie.ro pentru alte informații. Dacă nu aveți nici posibilitatea de a accesa internetul, citiți în ziar. Dacă nu aveți nici de unele, cel mai probabil sunteți expus la numeroase boli, prea multe ca să vă mai pese de gripa porcină.

Știu, știu... nu, n-am murit, nu am gripa porcină. În primu rând ăsta cred că o să fie cel mai lung post pe care-l scriu vreodată... nici măcar nu știu cui. În al doilea rând să vă dau o introspectivă în schimbările de p-aici (nu că nu v-ați fi dat seama și singuri, Doamne ferește... voi nu sunteți din ăia, voi este oameni culți): prima schimbare... wow, am schimbat aspectul (template-ul mai pe englezește). Nu mai spune! Ba da... chiar l-am schimbat. Booon. Ce-ai mai făcut mă-ntrebați voi? Păi uite, am scăpat de AdSense. Deștepți fură băieții ăia care au băgat ad-uri care au noimă în context, da nu prea mere la un blog pe care l-a vizitat nici 200 de oameni. Și nu zic numai de AdSense... orice reclamă. Dacă n-aveți cel puțin 1000 de vizitatori zilnic, hai la două zile, nu se merită să sacrifici aspectul pentru bani. Și măcar de-ar fi nu știu ce sume. Eu, sincer, în două săptămâni de reclame am reusit să strâng fabuloasa sumă de... pariu că nu ghiciți... $0,74. APROAPE două franzele. Am spus asta cu riscu ca Daniel să-mi ureze un "Ți-am zis eu..." Alte lucruri mărunte... caseta de search sper să fie folositoare mai în colo, când o să am mai mult postări (nu de alta da arată bine...) și o casetă cu "Labels" pe care n-o vedeți pentru că n-am etichete.

Booooon. Acu' c-am terminat cu asta... următoarea problemă. Văd că e la modă acuma și pentru că suntem tari și-n efectu de turmă, vedeți voi ce scriu un paragrafu' următor (tre sa pun poza undeva).


Așa. Deci împreună cu colegii mei iubiți am demarat un proiect îndrăzneț. Să facem cel mai musical tare, cât și singurul până acuma din liceul nostru iubit. Eu sunt ăla din spatele scenei care stă drept legătură între două cabluri de 220. Sunetistul mai pe scurt. Mai sunt actorii noștri iubiți, să ne trăiască, scenariștii, fără de care nu făceam nimic. Și, desigur, capu' la piesă, Daniel, care s-a ocupat de toate și a țipat la toată lumea. Numele lor le vedeți sus. Ce să mai lungim vorba... a fost o piesă foarte frumoasă până ne-am apucat noi de ea. Și, numai de-al dracu, nu-i dăm drumu. Oricum, în ciuda zilelor în care singuru lucru care mergea bine era ceasu și ăla mai cu rateuri, sperăm să iasă ceva mișto. Dacă vreți să vă dați cu părerea și cu privirea, în amfiteatru, miercuri, 28.10.2009, la ora h=12:00.

P.S. Pe lângă mulțumirile de rigoare actorilor, sceneriștilor, mașiniștilor etc., țin să mulțumesc doamnei profesoare Jar și mai ales Centrului Cultural Dunărea de Jos pentru sonorizarea pe care încă nu ne-au dat-o da' au promis.

P.S.2 Îmi cer mii cât și milioane de scuze... v-am indus în... eroare. Cel care mi-a dat afișul (nu spun cine ca se supară Daniel) mi-a dat o versiune veche, de pe vremea când piesa era la ora 11. NU! Piesa este la ora 12, nu cum scrie pe afiș și la sfârșitul postului meu (nu se mai vede că am corectat).

Știu că ultimul post tot despre asta a fost dar nu puteam să nu pun și chestia asta. Am vorbit despre părinții inteligenți care se laudă cu orice chestie pe care a făcut-o copilul lor de sub un an. Credeți că ultima poveste a fost amuzantă... stați până o vedeți pe asta. Începe cu un băiețel micuț cu energie, "parcă dimineața bea lapte cu energizante". Într-o zi ai lui s-au gândit să-i schimbe scutecul. Ulterior, au lăsat scutecul (murdar) pe masă, lângă băiețelul respectiv. Mama a plecat din cameră. Când se întoarce... ce vede ea? Băiețelul "l-a desfăcut și era cu mâinile murdare, ducând și la guriță". Povestea se încheie cu replica inteligentă "Se zice că aduce noroc." Eu, sincer, n-am cuvinte. Dar pot presupune ce s-a întâmplat. Probabil copilul respectiv s-a uitat la prea multe talk-show-uri și ce se gândii el? "Bă, ăștia cred că au mult noroc de-i vede o țară-ntreagă. Probabil nu se mai satură. Da ce, io-s mai prost sau cum? Ia sa gust și eu, poate am noroc la gagicile de la creșă." Zis și făcut. Plodu' începe să se-n frupte din produsul autohton. "Phoai", zice "acuma o sa mă bag cu tipa aia mișto... mâine împlinește 8 luni. A mea e! Dacă e cuminte îi arăt secretu'." După cugetări mai îndelungi: "Bă, dacă o să aibă noroc la tipu ăla de 9 luni? Mai bine țin pentru mine."
Cu asta, am încheiat rubrica de azi, "Părinți inteligenți povestind publicului". Pot zice chiar că am atins apogeul, orgasmul, chiar climaxul rubricii.
Un singur lucru e bun la povestea asta. De obicei lumea desface eticheta de pe Tedi, DUPĂ ce bea conținutul. Așa se explică de ce n-a dat faliment în primele două zile. Eu unul mi-aș pierde toată pofta. Măcar am aflat secretul norocului.

Ah, copchiii inteligenți din ziua de astăzi. Și părinții lor dacă tot veni vorba. Am observat că majoritatea părinților de copii mici din ziua de azi, ar face orice, numai, numai să audă toți de el. Nu se lasă dom-le până nu îi știu nea' Ion și Mărie numele pe de rost la copil. Prin urmare, campaniile gen "TEDI ÎȚI FACE COPILUL VEDETĂ" au mare succes. Drept exemplu putem lua povestioara de azi, "Eta Eta". Titlul spune tot, sau nu. În orice caz, citim mai departe. "La bunica [...] lustră [...] jucărie și am învățat-o că acolo e uța-uța sau eta-eta cum zicea ea." Io înțălăsăi de-aici-șa, că bunica fetiței (după numele pe care nu l-am divulgat mi-am dat seama) are agățat nu știu ce de lustră și tipa-i zice eta-eta. Mai departe. Ni se spune că într-o zi cu soare, un băiețel a vrut să sară dintr-un copac dar pantalonii i s-au prins de-o cracă și a rămas acolo. Apoi fetița respectivă s-a uitat la băiețelul pendulând și a început să cânte eta-eta. Mama începe să râdă. Povestirea se încheie cu "ÎN VIZIUNEA EI TOT CE SE HÂȚÂNĂ E ETA-ETA". În primul rând, sunt sigur că este foarte entuziasmant să ai o fetiță/băiețel, dar părinții ar trebui să se mai abțină. Sunt sigur că copilul dumneavoastră este inteligent dar faptul că a apăsat pe butonul de la telecomandă în timp ce dormea sau că a mers cu 2 zile mai devreme decât media. Eu mi-am tăiat o felie de cozonac la câteva luni și Premiul Nobel încă îmi lipsește din bibliotecă. În al doilea rând singurul lucru deosebit la această "aventură" este că e printre singurele care au ajuns pe sute de mii de etichete de suc, restul au rămas în familie. Și ca să închei, dacă toți părinții o să se tot laude cu copilașii lor, în curând o să îi compare. Și rezultatele de la aceste comparații s-ar putea să stârnească reacții deloc plăcute, în spiritul zicalei "Să moară și capra vecinului."

P.S. Mersi dnk pentru eticheta. (chiar dacă nu-ti amintești ca mi-ai dat-o)

La mulți ani! Blogul meu a împlinit frumoasa vârstă de 200 de vizualizări. Cu acest prilej cu totul special cât și deosebit, NU voi scrie despre ce scriu de obicei. Azi, deși am avut parte de destulă inteligență în jur, voi scrie un mic tutorial, cum se vede mai sus.
1. Trage aer adânc în piept.
2. Viața e frumoasă. Oricât de nesimțit e ăla de la coada de la magazin, oricât de surdă e vânzătoarea, oricât de multă inteligență te-ar pocni, ține minte că asa e frumusețea vieții. Cât de plictisitor ar fi ca toți să fie amabili, cu toate simțurile și doctori în tot (mai ales psihologie)?
3. Totul e în mintea ta. Asta se poate interpreta în mai multe moduri. Poți ori să-ți spui "asta nu mi se întâmplă mie... mi se pare", ori să îl înjuri pe respectivul de juma' de biblie. Crede-mă... e mai bine pentru tine decât s-o faci cu voce tare.
4. Dansează. Cum ne învață comedia Basketball, "Do the happy dance!" Creează un dans, mișcare, frază pe care s-o repeți și să te calmeze, cu măcar să-ți ia gândul de la problemă.
5. Vicii. Deși în general nu este prea indicat să fumezi sau să bei alcool sau cafea, o poți face în cazuri extreme. Dacă n-ai fumat niciodată, primele fumuri te vor ameți și calma. Repet, doar în cazuri extreme. Nu mă consider responsabil dacă vi apucați de fumat sau băut.
6. Dacă nu merge nimic, pregătește-te să prinzi muștaru imediat după ce sare. Pentru că va sări sus...

P.S. Răspuns la leapșa lu' DIM, dau mai departe lui Alexzya.

P.S. 2 Ăsta a fost un post la comandă. Oricum, poate o fi singuru cu adevărat folositor.

Am ajuns și aici. Primul post din luna octombrie, cât și cel de-al 11-lea post de pe blog. Azi vreau să discut despre un lucru pe care-l consider foarte important. Cred ca toți am auzit de Phishing. E chestia aia cu mail-urile false pe care le trimit unii ca să-ți afle numărul de card și pinul, sau alte informații perosnale. Treaba e că băieții ăștia sunt așa inteligenți de nici nenea Hawking nu se compară. Eu nu am un cont la nicio bancă. Nici nu-mi trebuie... toți banii de care am nevoie sunt la ai mei. Cu toate acestea, primesc intr-o zi un mail de la Raiffeisen. Îl deschid. Îmi cerea să scriu într-o pagină web (pagină ștearsă de mult) numărul contului meu și pinul, în vederea setării unui nou sistem de securitate la Raiffeisen Online. Așa o fi, dacă zic ei... După un timp, alt mail. Contul meu a fost blocat după 3 incercări greșite de autentificare. Mai jos scria că tipu' care cică a vrut să-mi spargă contu, a zis că e din Ungaria. Și de data asta trebuia să-mi dau numărul și pinul.
Mă rog. Oricum, ăștia se mișcă la viteza luminii, în sensul opus rotației Pământului. Sub sigla băncii scrie 2006, deși mai sus, mi se aduce la cunoștință că tentativele de autentificare au fost in august 2009. Ne-am dat în aia-a mă-sii cu viteza asta. Și mai e ceva. Jos de tot scrie că "Any views or opinions expressed are solely those of the author and do not necessarily represent those of P B Bennett & Sons.", adică "Orice punct de vedere sau opinie prezentată mai sus, este strict părerea autorului și nu reprezintă in mod obligatoriu aceea a P B Bennet & Sons." Ăștia cine mai sunt? Nenea Bennet și plozii?
În fine... mi se pre absolut incredibil cu poți face o pagină web falsă, trimite mailuri false la zeci, sute, mii de adrese și să faci greșeli ca un om care trebuie să gândească îndelung până să inspire? Lasă-tede meserie, prietene... nu-ți iese.

moni_mony58: buna frumosule:*
timbito: cine esti?
moni_mony58: sunt o ft... monica..:D
moni_mony58: tu?
timbito: ultima oara eram un baiat...care monica? :-?
moni_mony58: pai:"> .. nu cred k ma cunosti
timbito: interesant...inseamna ca tu ar trebui sa ma sti de undeva
moni_mony58: esti la lva ,nu??:P
timbito: mhm
moni_mony58: asta ar trb sa fie un da?:D
timbito: probabil....
moni_mony58: pai te am vz zilele trc in fata la lvA:D:D .. si mi ai placut si am facut rost de idul tau:">
timbito: al dracu treaba...cate fete am vazut eu pe strada si n-am facut rost de id-u nici uneia
moni_mony58: pai cunosc lume din lva
moni_mony58: :p
moni_mony58: de asta am si venit zielle trc
moni_mony58: pe acoo:D
moni_mony58: acolo*
timbito: da tu unde esti?
moni_mony58: la cuza
moni_mony58: :p
timbito: si...ce ti-a placut la mine?
timbito: am niste ochi f interesanti :))
moni_mony58: sa stii
moni_mony58: chiar ai:D
moni_mony58: :">
timbito: isi tot schimba culoarea :-?
timbito: cum erau atunci?
moni_mony58: ha ha era o farsa=))... vroiam sa ti zic k ai castigat titlul de cel mai prost copil al anului:)).. si un premiu in valoare de 1 leu:)))
(ID-ul meu e înlocuit cu "timbito" pentru că n-am chef să-mi dea add toţi cocalarii, piţipoancele şi multe alte specimene care s-au gândit că ar fi amuzant să mă aibă-n listă)

Sper că aţi avut răbdare să citiţi ce scrie mai sus. Respectiva duduie (cred) mi-a dat add. Mi-a spus "frumos". Flatant. Apoi am aflat că... e o fată! Nici prin cap nu mi-a trecut. Cică o cheamă Monica. Să zicem. Dup-aia, na, belea! I-a plăcut cum arăt. Mai ales ochii. Da. Ochii îţi captează imediat atenţia de la câţiva metri, cand eşti în trecere. Da, poate e verişoara de gradu douăş' unu a lu' Superman. Printr-un efort demn de CIA, mi-a făcut rost de ID. Da' dacă i-au plăcut ochii, ce culoare erau? Ceasu' rău, pisica neagră... l-am (am) prins(o). Ca recompensă că m-am prins mi-a promis un leu şi un prestigios titlu. Deci, această persoană, evident cu un intelect... pfoai, Doamne. Aproape pozitiv. Deci această persoană inteligentă mi-a comunicat că-s prost. O fi. Evident, cu respectiva nici nu mă compar.

P.S. Pentru toţi inteligenţii care fac glume de astea: vă mulţumesc că îmi daţi despre ce să scriu pe blog şi )/%%¤¤%¤&%¤#¤&&)(/)/)()((/%%&/&%(/(/%&¤¤#&%.

Bine, bine, recunosc! Azi am făcut un lucru de neimaginat. Nici nu pot vorbi despre asta. Am... am mers cu autobuzu fără bilet. Groaznic! Acum serios, în Galaţi, dacă întâlneşti 10 controlori la suta de călătorii e mult. Eu am avut ghinionu' azi. Mă duceam acasă şi n-am avut de unde să iau bilet. Am zis că merită riscu'. Aşa că am urcat în autobuz. Totu părea normal până când un domn cu ecuson de Transurb vine clătinându-se pe culoar. Voi face o descriere succintă: era înnalt, cu păru oarecum creţ (deşi avea două fire pe trei rânduri în cap), roşu la faţă şi nu se prea putea ţine pe picioare. Pe scurt arăta praspăt venit de la birt. Dar cine suntem nou să judecăm? Se dă jos de pe scaun...controlează tăcut bilete/abonamente. Eu îmi pregăteam numărul cu "Ştiţi, mi-am uitat biletu/abonamentu'..." Tocmai când mă prefăceam că scotocesc după bilet, controloru' trece pe lângă mine şi nici măcar nu mă bagă-n seamă. Ba mai mult, era să dea peste mine. Practic, nu existam pentru el. Mă gândesc eu "Bă, poate mă întreabă de sănătate când se întoarce". Nimic. Apoi, am făcut ceva ce cam regret. Am coborât la următoarea staţie sub gândul "Hai să nu-mi forţez norocu'." Apoi m-am gândit... tot coboram aici dacă îmi cerea biletu'/abonamentu. Ce rost a mai avut norocu, atunci? Oricum, am avut o zi inteligentă.

Sistemul românesc de educație este deseori intens criticat de... cam toată lumea. Recunosc, și eu cred că sistemul de învățământ este cam... prost făcut, dar o să vorbesc cu altă ocazie despre asta. Acuma vreau să dau un exemplu de caz în care nu poți să nu ai dubii față de acest sistem. Azi, un băiat, a amenințat cu convingere: "Îl împușc în fund!" Da... n-am ce zice. Dacă băiatu' a luat o decizie, nu poți să-i schimbi hotărârea. Un singur lucru, mă îndoiesc că respectivul "de împușcat" este o oală. Sau un butoi. Sau chiar un pahar. Nu. Altfel, cel care amenință e și mai tra-la-la pentru că amenință obiecte. Să revenim. Partea anatomică a omului se numește, în argou, CUR. Nu mă credeți, verificați în DEX. FUND este fundul de la oala cu borș de perjă, fundul de la paharul de țuică, fundul de la butoiul cu vin sau de la sacul cu nuci. Din păcate, lucrurile astea nu se prea învață la ora de Limba și Literatura Română. Of, și educația asta.

Într-o lume în care inteligența dă pe-afara, ai putea fi îndreptățit să crezi că lumea chiar ȘTIE la ce folosesc trecerile de pietoni. Doo don'șoare proaspăt ieșite de pe băncile școlii generale, au crezut că se trece strada între două treceri de pietoni și nu pe una dintre ele. Așa că așteptau frumos cu un picior pe șosea și unu' pe trotuar. Nu că asta ar fi cea mai nașpa problemă, dar domn binevoitor s-a gândit așa: "Lasă-le săracele, că nu știu ce-i aia (trecere). Mai bine le las." De precizat că respectivul avea număr de Bulgaria (era bulgar ca subsemnatul nepalez, da nu asta ne importă). În consecință, tânărul domn oprește bruscs în mijlocu' drumului, să le lase pe don'șoare să traversează. La claxonul mașinii din spate, EL scoate mâna pe geam, extinde degetul... care deget? Nu, e vorba de ăla arătător. Și începe să-l ducă dintr-o parte în alta, asemenea unei învățătoare care face observație unui plod... pardon, copilaș care a făcut o prostiuță. Eu? Eu îmi fac cruce cu limba și merg mai departe. Omu' ăla nu s-a gândit că poate don'șoarele vroiau să se sinucidă și așteptau și ele vre-un Mertzan sau ceva (doar nu era sa fie călcate de orice mașină)? Doamne, ce societate e asta în care nu poți să te sinucizi?

Din cele mai vechi timpuri oamenii au avut foarte multe fetish-uri... nu intru în detalii acuma, știți la ce mă refer. Toți le avem, dar nimeni nu recunoaște. Și nu, n-o să dau un exemplu și să recunosc eu. Oricum anumiți oameni și-au dat seama de aceste fetish-uri, așa că au început să facă diferite obiecte, aparate etc. cu care să ne putem satisface fetish-urile pe care "nu le avem". Au apărut categorii gen "Adulti (xxx)" sau "Pentru adulti" pe site-uri de licitații online. Acolo lumea pune chestii SH sau artizanale, care servesc scopului descris mai sus. De exemplu, cineva și-a imaginat următoarea conversație:
El: "Ce sexy ești iubito!"
Ea: "Ia-mă acum!"
El: "Știi ce m-ar excita grozav?"
Ea: "Zi, iubitule, orice!"
El: "Dacă... dacă ai ține în mână o reclamă cu leduri! Ar fi incredibil de sexy!"
Eu aș merge mai departe... cine n-ar fi excitat de o tipă cu... un pix cu gel! Asta ar fi prea tare!

Multă lume spune că noi deținem cele mai... dezvoltate înjurături. Ce-i drept, cam așa e. Nu sună bine în engleză sau germană sau chiar franceză când spui cuiva "*%* *^&% **&" sau îi propui să meargă "&^ (&%@$ )&%$@" sau chiar să "*%$ *^&% &^%$". Nu. Desigur, există n variații ale acestor "vorbe". Ultima am auzit-o de curând, pe stradă (scuzați... prietenul meu a auzit-o). Aceasta sună cam așa: "Mă-ta-i mă-ta!" Corect! Mă-sa-i mă-sa, deci, nu poate fi altcineva decât... ați ghicit: mă-sa. Dar, dacă mă-sa-i mă-sa, vine întrebarea: "Cine-i tas-su?" După cercetări îndelungate și studiul arborelui genealogic, plus și mai multe cugetări, vom ajunge inevitabil la concluzia că: tas-su-i tas-su. Phiu... hai să mai luăm o pauză de la atâta gândit că deja miroase-a ars.

Mi-am dat seama că lumea nu prea vrea de toate. Dacă tata are bani, la ce dracu-ți mai trebuie școală. În mod ciudat, viceversa nu există. De aici deducem că școala nu e necesar obligatorie, însă banii... Desigur, nu mă refer la școală, adică vreo 5 masterate și 3 doctorate. Nu... doar strictul necesar încât să putem cere o bere la magazinul din colț și să o înjurăm corect pe vânzătoare când refuză să ne vândă și a 12-a sticlă. Astfel, prietenul unui tânăr posesor al unui "scooter", după ce studiază cu atenție respectivul vehicul, observă perspicace: "Ce gazuri îi dă." Ce să zic, adevăru-i că respectivul "scooter" cam scotea un miros neplăcut, dar lucrul care chiar îți stă în nas e exprimarea. Cum adică "Ce gazuri îi dă."? Da așa se zice? Nu se cade. Părerea mea e că un "Ce gazuri emite.", ar fi fost mai potrivit. Ei, da. Nu-i așa că sună mai bine? Sună... românește. Trebuie propusă de urgență Academiei Române.

Toamnă, o plimbare liniștită pe faleza superioară din Galați... ce poate fi mai frumos? Ai tot ce-ți trebuie înafară de un lucru. Puteți să ghiciți care-i ăla? Hai că-i simplu. Bine, vă spun eu: o partidă de "sex oral reciproc". Vedeți? Știați voi că vă lipsește ceva dar nu știați ce. Din fericire, un domn (presupun) a luat problema-n mână și cu o extraordinară prezență de spirit a făcut următorul anunț: "OFER SEX ORAL RECIPROC PREFER TINERE SUPLE SERV. IREPROȘABIL". Boooon, am rezolvat-o și cu asta. Dar stai... cum accesezi serviciile. Stai cinci minute și studiezi banca: pe sus, pe jos, printre, poate, poate dai de vre-un număr de telefon, un ID gen "bossul_tare" sau "bazatul_din_39"... nimic. Oricum, hai ca mai există amprente, poate respectivul a scuipat pe jos de la efortul de a concepe si scrie anunțul, îl mai găsești după ADN. Da ce te faci dacă nu ești o tânără suplă?! Dacă ești o tânără mai... bine făcută sau, mai rău, un tânăr? Cum o să mai ai acces la singurul lucru care-ți lipsește în viață? Nicio grijă. Sunt sigur că domul, deși va cam strâmba din nas, o să fie mai mult decât dornic să vă stea la dispoziție. Așa... un gentleman pân' la capăt.

Pur și simplu depășit se inteligența ce ne-nconjoară, ce mă gândii eu? Ia să-mi fac, nene și eu blog. Ce aia-a mă-sii, să intru și io-n rând cu lumea bună. Zis și făcut. Iau io mouse-ul in mână, tastatura in cealaltă și încep să bat în dânsa numele blogului, sugestiv numit cum se vede mai sus. Știu ce o să ziceți: prea multă "inteligență"... asta e, ce să-i faci? Pe lume parcă-s prea multe de toate... prea multe mașini, prea multă poluare, prea multe cupluri, prea multe despărțiri, prea multe prejudecăți, prea mulți oameni chiar... Ce să mai, dăm pe-afară. Și cum media IQ-ului crește și ea vertiginos înspre 0, nu putem să nu ne întrebăm: "De ce nu și prea multă inteligență?" Niciun motiv. Doar că puțini au tupeul s-o recunoască. Astfel încât (și aici am un acces de modestie) am crezut de cuviință să-i fac pe ăștia puțini... ceva mai mulți. Cred ca am zis ce aveam de zis, și acuma, o dată cu inspirația care pleacă, sfârșitul vine. Deci, sper să se va alege ceva (cu puțin noroc, ceva bun) de blogu ăsta pentru că atunci când inteligența dă pe-afară, tot ce ne rămâne e râsul.